1. Când te uiți prea mult în soare,
Nu mai vezi pământul jos;
Când te crezi prea multe-n stare,
Uiți de cel neputincios.

R: Nu uita, nu uita, nu uita
/: Că-i un vis și viața ta, :/
În curând, în curând, în curând
Parcă nici /: n-ai fost, :/ nicicând!

2. Când lumina-n tine scade,
Cresc a umbrelor poveri;
Când virtutea-n pofte-ți cade,
Pierzi cereștile puteri.

3. Când iți e prea cald și bine,
Umbli singur, rupt de toți;
Când ai zile prea senine,
Nu mai cauți pe frați și soți.

4. Cât de bine-ți face ție
Dumnezeu când ești fălos,
Că te duce-n sărăcie
Și te-aruncă-n lacrimi jos.

5. Ce cunună, ce cunună
Umblă Domnul ne-ncetat
Și pe capul tău s-o pună
Dac-ar fi mai aplecat.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 264.
Autor text: Traian Dorz.